EVAZIÚNE, evaziuni, s. f. 1. (În sintagma) Evaziune fiscală = sustragere de la obligațiile fiscale. 2. (Rar) Evadare. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. évasion, lat. evasio, -onis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a EVAZIÚNE s. f. 1. evadare. 2. sustragere de la anumite obligații. ♦ ~ fiscală = sustragere de la obligațiile fiscale. (< fr. évasion, lat. evasio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
EVAZIÚNE s.f. 1. Evaziune fiscală = sustragere de la obligațiile fiscale. 2. (Rar) Evadare. [Pron. -zi-u-. / cf. fr. évasion, lat. evasio].
Sursa: Dicționar de neologisme
*evaziúne f. (lat. evásio, -ónis). Acțiunea de a evada. – Ob. evadare.
Sursa: Dicționaru limbii românești
evaziúne (-zi-u-) s. f., g.-d. art. evaziúnii; pl. evaziúniSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită evaziune f. scăpare pe furiș.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
EVAZIÚNE, evaziuni, s. f. 1. (În sintagma) Evaziune fiscală = sustragere prin orice mijloace de la plata impozitelor, taxelor și a altor sume datorate bugetelor de stat de către persoanele fizice și juridice, care realizează venituri impozabile, conform reglementărilor fiscale. 2. (Rar) Evadare. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. évasion, lat. evasio, -onis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)