Am găsit 14 definiții pentru cuvantul/cuvintele evapora:

EVAPORÁ, evápor, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) transforma (un lichid) în vapori; a (se) vaporiza. ♦ A (se) transforma în vapori numai la suprafață, la temperaturi inferioare temperaturii sale de fierbere. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se face nevăzut; a dispărea. [Prez. ind. și: evaporez] – Din fr. évaporer, lat. evaporare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


EVAPORÁ vb. I. tr., refl. (despre lichide) a (se) transforma în vapori. II. refl. (fig.) a dispărea, a pieri deodată. (< fr. évaporer, lat. evaporare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

EVAPORÁ vb. I. 1. tr., refl. (Despre lichide) A (se) transforma în vapori la o temperatură inferioară temperaturii sale de fierbere. 2. refl. (Fig.) A dispărea, a pieri deodată. [P.i. evápor și -rez, 3,6 eváporă și -rează. / < fr. évaporer, it., lat. evaporare].
Sursa: Dicționar de neologisme

evapora, evaporez v. r. 1. a dispărea, a se face nevăzut. 2. (intl.d. un infractor dat în urmărire generală) a se ascunde de poliție.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

!evaporá (a ~) vb., ind. prez. 3 eváporă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

evaporà v. 1. a transforma în aburi, în gaz; 2. a se împrăștia, a dispare.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

EVAPORÁ, evápor, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) transforma (un lichid) în vapori; a (se) vaporiza. ♦ A (se) transforma în vapori numai la suprafață, la temperaturi inferioare temperaturii sale de fierbere. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se face nevăzut; a dispărea. [Prez. ind. și: evaporez] – Din fr. évaporer, lat. evaporare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

EVAPORÁ, evápor, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) transforma (un lichid) în vapori; a (se) vaporiza. ♦ A (se) transforma în vapori numai la suprafață, la temperaturi inferioare temperaturii sale de fierbere. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se face nevăzut; a dispărea. [Prez. ind. și: evaporez] – Din fr. évaporer, lat. evaporare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

EVAPORÁ vb. I. tr., refl. (despre lichide) a (se) transforma în vapori. II. refl. (fig.) a dispărea, a pieri deodată. (< fr. évaporer, lat. evaporare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

EVAPORÁ vb. I. 1. tr., refl. (Despre lichide) A (se) transforma în vapori la o temperatură inferioară temperaturii sale de fierbere. 2. refl. (Fig.) A dispărea, a pieri deodată. [P.i. evápor și -rez, 3,6 eváporă și -rează. / < fr. évaporer, it., lat. evaporare].
Sursa: Dicționar de neologisme

evapora, evaporez v. r. 1. a dispărea, a se face nevăzut. 2. (intl.d. un infractor dat în urmărire generală) a se ascunde de poliție.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

!evaporá (a ~) vb., ind. prez. 3 eváporă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

evaporà v. 1. a transforma în aburi, în gaz; 2. a se împrăștia, a dispare.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

EVAPORÁ, evápor, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) transforma (un lichid) în vapori; a (se) vaporiza. ♦ A (se) transforma în vapori numai la suprafață, la temperaturi inferioare temperaturii sale de fierbere. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se face nevăzut; a dispărea. [Prez. ind. și: evaporez] – Din fr. évaporer, lat. evaporare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)