ÉTOS s. n. 1. Ansamblu de trăsături specifice unui grup social sau unei epoci; fizionomie morală, moralitate. 2. Specific cultural al unei colectivități. [Scris și: ethos] – Din lat. ethos, gr. éthos.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ÉTOS s. n. 1. caracterul unui fenomen fizic, moral, social și artistic, privit în unitatea dintre intern și extern, dintre etic și estetic. 2. ansamblu de trăsături morale specifice omului, unui grup social sau unei epoci. 3. specific cultural al unei colectivități. 4. parte a unui discurs în care se vorbește despre moravuri. (< fr. ethos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ÉTOS s.n. Ansamblu de trăsături morale specifice omului, unui grup social sau unei epoci; moralitate. ♦ Specific cultural al unei colectivități. ♦ Caracter, morav, moralitate, ansamblu de norme și obiceiuri morale; parte a unui discurs în care se vorbește despre moravuri. [Scris și ethos. / < lat., gr. ethos].
Sursa: Dicționar de neologisme
ÉTOS (‹ gr.) s. n. 1. (În filozofia antică) Termen desemnând caracterul unui fenomen fizic, moral, social și artistic, privit în unitatea dintre intern și extern, punctele de vedere etic și estetic asupra lui. 2. Ansamblul trăsăturilor, normelor, idealurilor morale specifice indivizilor unei colectivități, unui grup social, unei clase sau unei epoci; fizionomie morală, moralitate (1). 3. (În antropologie și etnografie) Specific cultural al unei colectivități. 4. (MUZ.) Noțiune prin care grecii antici defineau relația de corespondență dintre sonoritatea fiecărui mod și anumite stări sufletești; în prezent este folosit pentru a susține teoria corespondenței între stări sufletești și o anumită tonalitate sau, p. ext. un anumit stil muzical.Sursa: Dicționar enciclopedic étos s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ÉTOS s. n. 1. Ansamblu de trăsături specifice unui grup social sau unei epoci; fizionomie morală, moralitate. 2. Specific cultural al unei colectivități. [Scris și: ethos] – Din lat. ethos, gr. éthos.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)