ESTETÍSM s. n. Concepție asupra artei și literaturii, care subordonează esteticii toate valorile, exagerând rolul contemplației și al formei de realizare. – Din fr. esthétisme.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ESTETÍSM s. n. concepție care constă în prețuirea exclusivă a valorii estetice, considerată independent de conținut, opusă realității și vieții sociale. (< fr. esthétisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ESTETÍSM s.n. (Lit.) Concepție care constă în prețuirea exclusivă a formei artistice, considerată independent de conținut, opusă realității și vieții sociale. [Cf. fr. esthétisme].
Sursa: Dicționar de neologisme
ESTETÍSM (‹ fr.) s. n. 1. Atitudine care situează rafinamentul sau virtuozitatea formală înaintea tuturor celorlalte valori. 2. Tendință artistică și literară engleză, de la sfârșitul sec. 19, făcând parte din curentul antinaturalist al „artei pentru artă”, ilustrată de personalități ca: W. Morris, O. Wilde, J. Whistler.Sursa: Dicționar enciclopedic estetísm s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ESTETÍSM s. n. Concepție asupra artei și literaturii, care subordonează esteticii toate valorile, exagerând rolul contemplației și al formei de realizare. – Din fr. esthétisme.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)