Am găsit 14 definiții pentru cuvantul/cuvintele esofag:

ESOFÁG, esofage, s. n. Segment al tubului digestiv cuprins între faringe și stomac, prin care trec alimentele înghițite. [Pl. și: esofaguri] – Din fr. oesophage.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ESOFAG2(O)- elem. „esofag”. (< fr. oesophag/o/-, cf. gr. oisophagos, care duce cele ce se mănâncă)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ESOFÁG1 s. n. organ tubular care leagă faringele cu stomacul. (< fr. oesophage)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ESOFÁG s.n. Tub care leagă cavitatea bucală cu stomacul. [Pl. -guri, -ge. / < fr. oesophage, cf. gr. oisophagos].
Sursa: Dicționar de neologisme

*esofág n., pl. e (vgr. oisophágos, d. oiso, oio, duc, și fag din antropofag). Anat. Gîtlej, canalu care duce alimentele din gură în stomah. – Și ezo- (după fr.).
Sursa: Dicționaru limbii românești

esofág s. n., pl. esofáge/esofáguri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ESOFÁG, esofage, s. n. Segment al tubului digestiv cuprins între faringe și stomac, prin care trec alimentele înghițite. [Pl. și: esofaguri] – Din fr. oesophage.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ESOFÁG, esofage, s. n. Segment al tubului digestiv cuprins între faringe și stomac, prin care trec alimentele înghițite. [Pl. și: esofaguri] – Din fr. oesophage.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ESOFAG2(O)- elem. „esofag”. (< fr. oesophag/o/-, cf. gr. oisophagos, care duce cele ce se mănâncă)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ESOFÁG1 s. n. organ tubular care leagă faringele cu stomacul. (< fr. oesophage)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ESOFÁG s.n. Tub care leagă cavitatea bucală cu stomacul. [Pl. -guri, -ge. / < fr. oesophage, cf. gr. oisophagos].
Sursa: Dicționar de neologisme

*esofág n., pl. e (vgr. oisophágos, d. oiso, oio, duc, și fag din antropofag). Anat. Gîtlej, canalu care duce alimentele din gură în stomah. – Și ezo- (după fr.).
Sursa: Dicționaru limbii românești

esofág s. n., pl. esofáge/esofáguri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ESOFÁG, esofage, s. n. Segment al tubului digestiv cuprins între faringe și stomac, prin care trec alimentele înghițite. [Pl. și: esofaguri] – Din fr. oesophage.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)