ESCROCHERÍE, escrocherii, s. f. Infracțiune care constă în înșelarea unei persoane prin mijloace frauduloase în scopul obținerii unor profituri; faptă de escroc; înșelăciune, pungășie, șarlatanie. – Din fr. escroquerie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ESCROCHERIE s. f. înșelătorie, pungășie, șarlatanie. ◊ înșelăciune, fraudă. (< fr. escroquerie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ESCROCHERÍE s.f. Faptă de escroc; înșelătorie, pungășie, șarlatanie. [Gen. -iei, var. excrocherie s.f. / cf. fr. escroquerie].
Sursa: Dicționar de neologisme
ESCROCHERIE hohaiseală, Maradona, matrapazlâc, mânărie, mișculație, pungășie, suveică, șmecherie, șmen, șmerchez, tun, țeapă.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române
*escrocheríe f. (fr. escroquerie). Furt pin [!] înșelăcĭune, coțcărie.
Sursa: Dicționaru limbii românești
escrocheríe s. f., art. escrochería, g.-d. art. escrocheríei; pl. escrocheríi, art. escrocheríileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită escrocherie f. stoarcere prin înșelăciune.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ESCROCHERÍE, escrocherii, s. f. Infracțiune care constă în înșelarea unei persoane prin mijloace frauduloase în scopul obținerii unor profituri; faptă de escroc; înșelăciune, pungășie, șarlatanie. – Din fr. escroquerie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)