ESCAMOTÁJ s. n. 1. escamotare. 2. acrobație nautică cu caiacul, într-o întoarcere cu ambarcația și o revenire. (< fr. escamotage)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ESCAMOTÁJ s.n. Faptul de a escamota; escamotare. ♦ Acrobație nautică făcută cu caiacul, constând într-o întoarcere înapoi cu ambarcația și o revenire. [< fr. escamotage].
Sursa: Dicționar de neologisme