Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele epodă:

EPÓDĂ, epode, s. f. 1. (În teatrul antic) Partea a treia și ultima a cântecului unui cor, după strofă și antistrofă. 2. Poezie lirică compusă din distihuri. – Din fr. épode, lat. epodos.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


EPÓDĂ s. f. 1. (în corurile tragediei grecești) parte lirică ce se cânta după strofă și antistrofă. 2. cuplet liric compus din versuri inegale. 3. mic poem satiric. (< fr. épode, lat., gr. epodos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

EPÓDĂ s.f. 1. (În teatrul antic grecesc) A treia parte a cântecului unui cor, după strofă și antistrofă. 2. Poezie lirică cu caracter satiric, compusă din distihuri. [Cf. fr. épode, lat., gr. epodos < epi – deasupra, ode – cântec].
Sursa: Dicționar de neologisme

*epódă f., pl. e (vgr. epodós și epodé). În odele și corurile tragice ale vechilor Grecĭ, stanța care se cînta după strofă și antistrofă. Mică poemă satirică scrisă de poetu roman Orațiŭ: epodele luĭ Orațiŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

epódă s. f., g.-d. art. epódei; pl. epóde
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

epodă f. 1. a treia parte a unui cântec grec, după strofă și antistrofă; 2. numele poeziilor din ultima carte a Odelor lui Horațiu.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

EPÓDĂ, epode, s. f. 1. (În teatrul antic grec) Partea a treia și ultima a cântecului unui cor, după strofă și antistrofă. 2. Poezie lirică compusă din distihuri. – Din fr. épode, lat. epodos.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)