Am găsit 16 definiții pentru cuvantul/cuvintele epitalam:

EPITALÁM, epitalamuri, s. n. (Livr.) Cântec de nuntă sau mic poem compus în cinstea mirilor cu prilejul oficierii căsătoriei. – Din fr. épithalame, lat. epithalamium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


EPITALÁM s. n. poem liric compus și cântat cu ocazia unei căsătorii. (< fr. épithalame, lat. epithalamium, gr. epithalamion)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

EPITALÁM s.n. (Liv.) Mic poem sau cântec de nuntă în cinstea tinerilor căsătoriți. [Pl. -me, -muri. / cf. fr. épithalame, lat. epithalamium, gr. epithalamion < gr. epi – la, thalamos – căsătorie].
Sursa: Dicționar de neologisme

EPITALÁM, epitalame, s. n. (Livresc) Cântec de nuntă sau mic poem compus în cinstea mirilor. – Fr. épithalame (lat. lit. epithalamium).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*epitalám n., pl. e și urĭ (vgr. epithálamos). Mică poemă în onoarea mirilor. V. conăcărie.
Sursa: Dicționaru limbii românești

epitalám s. n., pl. epitalámuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

epitalam n. cântec nupțial în onoarea tinerilor căsătoriți.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

EPITALÁM, epitalamuri, s. n. Cântec de nuntă sau mic poem compus în cinstea mirilor cu prilejul oficierii căsătoriei. – Din fr. épithalame, lat. epithalamium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

EPITALÁM, epitalamuri, s. n. (Livr.) Cântec de nuntă sau mic poem compus în cinstea mirilor cu prilejul oficierii căsătoriei. – Din fr. épithalame, lat. epithalamium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

EPITALÁM s. n. poem liric compus și cântat cu ocazia unei căsătorii. (< fr. épithalame, lat. epithalamium, gr. epithalamion)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

EPITALÁM s.n. (Liv.) Mic poem sau cântec de nuntă în cinstea tinerilor căsătoriți. [Pl. -me, -muri. / cf. fr. épithalame, lat. epithalamium, gr. epithalamion < gr. epi – la, thalamos – căsătorie].
Sursa: Dicționar de neologisme

EPITALÁM, epitalame, s. n. (Livresc) Cântec de nuntă sau mic poem compus în cinstea mirilor. – Fr. épithalame (lat. lit. epithalamium).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*epitalám n., pl. e și urĭ (vgr. epithálamos). Mică poemă în onoarea mirilor. V. conăcărie.
Sursa: Dicționaru limbii românești

epitalám s. n., pl. epitalámuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

epitalam n. cântec nupțial în onoarea tinerilor căsătoriți.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

EPITALÁM, epitalamuri, s. n. Cântec de nuntă sau mic poem compus în cinstea mirilor cu prilejul oficierii căsătoriei. – Din fr. épithalame, lat. epithalamium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)