EPISTÁT, epistați, s. m. (În trecut) 1. Cel mai mic grad de ofițer de poliție; persoană care avea acest grad. 2. Administrator, intendent, logofăt, vechil. [Var.: ipistát s. m.] – Din ngr. epistátis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
epistát (epistáți), s. m. – 1. Paznic. – 2. Polițai. Mr. epistat. Ngr. ἐπιστάτης (Gáldi 181), sec. XVIII. – Der. epistasie, s. f. (înv., misiunea unui epistat; pază).Sursa: Dicționarul etimologic român *epistát m. (ngr. epistátis, d. vgr. epistátes. V. aero-stat, para-stas). Supraveghetor, îngrijitor. Iron. Subcomisar. – Vulg. Și ipistat.
Sursa: Dicționaru limbii românești
epistát s. m., pl. epistáțiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită epistat m. 1. supraveghetor: epistat de moșie; 2. sub-comisar de poliție: epistat de mahala. [Gr. mod.].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
EPISTÁT, epistați, s. m. (Înv.) 1. Cel mai mic grad de ofițer de poliție; persoană care avea acest grad. 2. Administrator, intendent, logofăt, vechil. [Var.: ipistát s. m.] – Din ngr. epistátis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 