EPICURÉU, -ÉE, epicurei, -ee, adj., s. m. și f. Epicurian. – Din lat. epicureus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a EPICURÉU, -ÉE adj., s. m. f. epicurian. (< lat. epicureus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
EPICURÉU, -ÉE adj., s.m. și f. Epicurian. [< lat. epicureus].
Sursa: Dicționar de neologisme
*epicuréŭ, -ée adj. (vgr. epikúreios, lat. epicuréus). Fil. Conform doctrineĭ luĭ Epicur. Subst. Filosof [!] din școala luĭ Epicur. Fig. Libidinos, sensual.
Sursa: Dicționaru limbii românești
epicuréu adj. m., s. m., pl. epicuréi; adj. f., s. f. sg. și pl. epicuréeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită EPICURÉU, -ÉE, epicurei, -ee, adj., s. m. și f. Epicurian. – Din lat. epicureus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)