EPENTÉZĂ, epenteze, s. f. Fenomen fonetic constând din apariția în interiorul unui cuvânt a unui sunet nou. – Din fr. épenthèse, lat. epenthesis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a EPENTÉZĂ s. f. apariție a unui sunet nou (consoană) în interiorul unui cuvânt între două sunete greu de pronunțat. (< fr. épenthèse, lat., gr. epenthesis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
EPENTÉZĂ s.f. Introducere a unei consoane între două sunete greu de pronunțat. [Cf. fr. épenthèse, gr. epenthesis].
Sursa: Dicționar de neologisme
*epentéză f., pl. e (vgr. ep-én-thesis. V. teză). Gram. Intercalarea unuĭ sunet orĭ uneĭ silabe în mijlocu unuĭ cuvînt, precum: șindrilă, strafidă îld. șindilă, stafidă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
epentéză s. f., g.-d. art. epentézei; pl. epentézeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită epenteză f. inserțiunea unei litere sau silabe în mijlocul unei vorbe.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
EPENTÉZĂ, epenteze, s. f. Fenomen fonetic constând din apariția în interiorul unui cuvânt a unui sunet nou. – Din fr. épenthèse, lat. epenthesis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)