Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele entuziasm:

ENTUZIÁSM, entuziasme, s. n. Stare de însuflețire puternică; avânt, înflăcărare; pasiune (în vorbire), exaltare. [Pr.: -zi-asm] – Din fr. enthousiasme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ENTUZIÁSM s. n. însuflețire puternică, avânt, înflăcărare; exaltare. (< fr. enthousiasme, gr. enthousiasmos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ENTUZIÁSM s.n. Însuflețire puternică, avânt, înflăcărare; exaltare; emoție extraordinară. [Pron. -zi-asm, pl. -me, -muri. / < fr. enthousiasme, it. entusiasmo, cf. gr. enthousiasmos – emoție puternică].
Sursa: Dicționar de neologisme

entuziásm (-zi-asm) s. n., pl. entuziásme
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

entuziasm n. 1. exaltarea extraordinară a sufletului: entuziasm religios; 2. admirațiune exagerată: elogii dictate de entuziasm.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ENTUZIÁSM, entuziasme, s. n. Stare de însuflețire puternică însoțită de exteriorizarea bucuriei; avânt, înflăcărare; pasiune (în vorbire), exaltare. [Pr.: zi-asm] – Din fr. enthousiasme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ENTUZIÁSM, entuziasme, s. n. Stare de însuflețire puternică; avânt, înflăcărare; pasiune (în vorbire), exaltare. [Pr.: -zi-asm] – Din fr. enthousiasme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ENTUZIÁSM s. n. însuflețire puternică, avânt, înflăcărare; exaltare. (< fr. enthousiasme, gr. enthousiasmos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ENTUZIÁSM s.n. Însuflețire puternică, avânt, înflăcărare; exaltare; emoție extraordinară. [Pron. -zi-asm, pl. -me, -muri. / < fr. enthousiasme, it. entusiasmo, cf. gr. enthousiasmos – emoție puternică].
Sursa: Dicționar de neologisme

entuziásm (-zi-asm) s. n., pl. entuziásme
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

entuziasm n. 1. exaltarea extraordinară a sufletului: entuziasm religios; 2. admirațiune exagerată: elogii dictate de entuziasm.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ENTUZIÁSM, entuziasme, s. n. Stare de însuflețire puternică însoțită de exteriorizarea bucuriei; avânt, înflăcărare; pasiune (în vorbire), exaltare. [Pr.: zi-asm] – Din fr. enthousiasme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)