Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele entitate:

ENTITÁTE, entități, s. f. Conținut de sine stătător, existență determinată (ca întindere, importanță, valoare etc.). – Din fr. entité, lat. entitas, -atis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ENTITÁTE s. f. 1. existență, realitate de sine stătătoare, delimitată. 2. (fil.) esența unui lucru, existentă independent de acesta. (< fr. entité, lat. entitas)
Sursa: Marele dicționar de neologisme


ENTITÁTE s.f. Ceea ce constituie esența, existența unui lucru; conținut de sine stătător. [Cf. fr. entité, lat. entitas < ens, entis – existență].
Sursa: Dicționar de neologisme

*entitáte f. (mlat. éntitas, -átis, d. lat. ens, entis, part. d. esse, a fi). Filoz. Esență, ființă, lucru: o entitate metafizică.
Sursa: Dicționaru limbii românești

entitáte s. f., g.-d. art. entitắții; pl. entitắți
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

entitate f. 1. termen de filozofie scolastică; ceeace constitue esența, natura chiar a unui lucru, considerată ca distinctă și independentă de lucrul însuș; 2. abstracțiune, vorbă goală.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ENTITÁTE, entități, s. f. 1. (Fil.) Existență sau realitate determinată. 2. (În filosofia scolastică) Esență a unui lucru, existentă distinct, independent de acesta. 3. (Inform.) Totalitatea caracteristicilor unui obiect reprezentate sub formă de informații. – Din fr. entité, lat. entitas, -atis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)