ENCEFALÍTĂ, encefalite, s. f. Boală cauzată de inflamarea acută sau cronică a encefalului. ◊ Encefalită letargică = boală contagioasă gravă, provocată de un virus transmis prin musca țețe și manifestată prin somnolență persistentă și progresivă; boala somnului. – Din fr. encéphalite.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ENCEFALÍTĂ s. f. inflamație a encefalului. (< fr. encéphalite)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ENCEFALÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a encefalului. [< fr. encéphalite].
Sursa: Dicționar de neologisme
ENCEFALÍTĂ (‹ fr. {i}; {s} gr. egkephalites „al creierului”) s. f. Inflamație acută sau cronică a țesutului nervos cerebral. Este însoțită de febră, dureri de cap, paralizii, tulburări de cunoaștere etc. Se cunosc mai multe forme de encefalite, diferite ca patogenie, etiologie și evoluție (e. bacteriană, e. letargică, e. tuberculoasă etc.).Sursa: Dicționar enciclopedic encefalítă s. f., g.-d. art. encefalítei; pl. encefalíteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ENCEFALÍTĂ, encefalite, s. f. Boală cauzată de inflamarea acută sau cronică a encefalului. ◊ Encefalită letargică = boală contagioasă gravă, provocată de un virus transmis prin musca țețe și manifestată prin somnolență persistentă și progresivă; boala somnului. – Din fr. encéphalite.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)