Am găsit 16 definiții pentru cuvantul/cuvintele encefal:

ENCEFÁL, encefale, s. n. Parte a sistemului nervos central care cuprinde creierul mare, pedunculii cerebrali și bulbul rahidian. – Din fr. encéphale.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ENCEFAL2(O), -ENCEFÁL, -ENCEFALÍE elem. „creier, encefal; cerebral”. (< fr. encéphal/o/-, -encéphale, -encéphalie, cf. gr. enkephalos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ENCEFÁL1 s. n. totalitatea centrilor nervoși centrali care se găsesc în cutia craniană; creier. (< fr. encéphale)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ENCEFÁL s.n. Totalitatea centrilor nervoși centrali care se găsesc în cutia craniană; creier. [Pl. -luri, -le. / < fr. encéphale, cf. gr. en – în, kephale – cap].
Sursa: Dicționar de neologisme

*encefál și (maĭ bine) encéfal n., pl. e (vgr. egképhalos d. én, în, și kephalé, cap). Anat. Creĭer.
Sursa: Dicționaru limbii românești

encefál s. n., pl. encefále
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

encefal n. totalitatea organelor conținute în cavitatea craniului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ENCEFÁL, encefale, s. n. Parte a sistemului nervos central care cuprinde creierul mare, pedunculii cerebrali și bulbul rahidian. – Din fr. encéphale.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ENCEFÁL, encefale, s. n. Parte a sistemului nervos central care cuprinde creierul mare, pedunculii cerebrali și bulbul rahidian. – Din fr. encéphale.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ENCEFAL2(O), -ENCEFÁL, -ENCEFALÍE elem. „creier, encefal; cerebral”. (< fr. encéphal/o/-, -encéphale, -encéphalie, cf. gr. enkephalos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ENCEFÁL1 s. n. totalitatea centrilor nervoși centrali care se găsesc în cutia craniană; creier. (< fr. encéphale)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ENCEFÁL s.n. Totalitatea centrilor nervoși centrali care se găsesc în cutia craniană; creier. [Pl. -luri, -le. / < fr. encéphale, cf. gr. en – în, kephale – cap].
Sursa: Dicționar de neologisme

*encefál și (maĭ bine) encéfal n., pl. e (vgr. egképhalos d. én, în, și kephalé, cap). Anat. Creĭer.
Sursa: Dicționaru limbii românești

encefál s. n., pl. encefále
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

encefal n. totalitatea organelor conținute în cavitatea craniului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ENCEFÁL, encefale, s. n. Parte a sistemului nervos central care cuprinde creierul mare, pedunculii cerebrali și bulbul rahidian. – Din fr. encéphale.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)