EMOTIVITÁTE s. f. Faptul de a se emoționa ușor; stare emotivă; însușirea de a fi emotiv; impresionabilitate. – Din fr. émotivité.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a EMOTIVITÁTE s. f. 1. însușirea de a fi emotiv; gradul de reactivitate a cuiva la factorii emotivi. 2. reacție emotivă exagerată. (< fr. émotivité)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
EMOTIVITÁTE s.f. Stare emotivă; însușirea de a fi emotiv. [Cf. fr. émotivité].
Sursa: Dicționar de neologisme
emotivitáte s. f., g.-d. art. emotivitắțiiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită EMOTIVITÁTE s. f. Faptul de a se emoționa ușor; stare emotivă; însușirea de a fi emotiv; impresionabilitate. – Din fr. émotivité.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)