Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele emergență:

EMERGÉNȚĂ, emergențe, s. f. Ieșire a razelor luminoase, corpusculare etc. dintr-un mediu după ce l-au traversat. – Din fr. émergence.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


EMERGÉNȚĂ s. f. 1. ieșire a unui corp, a unei radiații dintr-un mediu. 2. (biol.) apariție a unui organ nou sau a unor proprietăți noi, de ordin superior. 3. (fig.) formă a schimbării văzută ca o naștere efectivă a ceva cu totul nou. (< fr. émergence)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

EMERGÉNȚĂ s.f. Ieșire a unui corp, a unei substanțe, a unei radiații din mediul unde se găsește. [< fr. émergence].
Sursa: Dicționar de neologisme

*emergénță f., pl. e (d. emergent). Starea lucruluĭ emergent. Lucru emergent: corabia s´a lovit de o emergență. Loc de emergență, locu de izvorîre, de țîșnire, de ĭeșire.
Sursa: Dicționaru limbii românești

emergénță (ieșire dintr-un mediu) s. f., g.-d. art. emergénței; pl. emergénțe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

EMERGÉNȚĂ, emergențe, s. f. Însușire a unui fascicul de radiații de a părăsi un sistem de medii. – Din fr. émergence.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

emergenta - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul emergent

emergentă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul emergent