Am găsit o definiție pentru cuvantul/cuvintele elocuență:

*elocŭénță f., pl. e (lat. eloquentia). Arta, talentu [!] de a vorbi bine, de a emoționa, de a convinge. Fig. Putere de a convinge: elocŭența cifrelor. – Fals -cvență, -cínță.
Sursa: Dicționaru limbii românești


Forme flexionare:

elocuentă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul elocuent

elocuenta - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul elocuent