Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele elevator:

ELEVATÓR1, elevatoare, s. n. 1. Instalație care servește la transportarea materialelor (grele) pe direcție verticală sau aproape verticală și pe distanțe relativ mici. 2. Unealtă cu care se prind și se manevrează prăjinile de foraj, burlanele etc. în exploatările petroliere sau în lucrările de explorare. 3. (Med.) Instrument folosit pentru îndepărtarea unor elemente dure din țesuturi. – Din fr. élévateur, germ. Elevator.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ELEVATÓR2, -OÁRE, elevatori, -oare, adj. Care ridică; care servește la ridicat. – Din fr. élévatoire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ELEVATÓR2, -OÁRE I. adj. care servește pentru a ridica. (< fr. élévatoire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ELEVATÓR1 s. n. 1. utilaj pentru transportul materialelor pe verticală la distanțe mici. 2. unealtă cu care se manevrează prăjinile de foraj, burlanele etc., exploatările petroliere. 3. (med.) instrument pentru îndepărtarea din țesuturi a unor elemente dure. (< fr. élévateur, germ. Elevator)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ELEVATÓR s.n. 1. Instalație pentru transportul materialelor pe verticală sau aproape pe verticală la o oarecare distanță; ascensor. 2. (Med.) Instrument pentru îndepărtarea din țesuturi a unor elemente dure. [Pl. -oare. / cf. fr. élévateur, germ. Elevator].
Sursa: Dicționar de neologisme

ELEVATÓR, -OÁRE adj. Care ridică. [< fr. élévatoire].
Sursa: Dicționar de neologisme

*elevatór, -oáre adj. (fr. élévateur, d. lat. elevator, care rîdică [!]). Care rîdică: mușchĭ elevatorĭ. S. n., pl. oare. Mașină care, fiind mișcată pin [!] abur și pin ajutoru unuĭ mare lanț care se învîrtește pe o macara pusă în vîrfu unuĭ puternic braț de fer [!], rîdică marĭ greutățĭ (în gărĭ, în porturĭ, pe vapoare ș. a.). V. craĭnic 2 și gruĭ 2.
Sursa: Dicționaru limbii românești

elevatór1 adj. m., pl. elevatóri; f. sg. și pl. elevatoáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

elevatór2 s. n., pl. elevatoáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

elevator n. aparat de ridicat greutăți, proviziuni, etc. (= fr. élévateur).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ELEVATÓR1, elevatoare, s. n. 1. Instalație care servește la transportarea materialelor (grele) pe direcție verticală sau aproape verticală și pe distanțe relativ mici. 2. Unealtă cu care se prind și se manevrează prăjinile de foraj, burlanele etc. în exploatările petroliere sau în lucrările de explorare. 3. (Med.) Instrument folosit pentru îndepărtarea unor elemente dure din țesuturi. – Din fr. élévateur, germ. Elevator.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ELEVATÓR2, -OÁRE, elevatori, -oare, adj. Care ridică; care servește la ridicat. – Din fr. élévatoire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)