ELÉI interj. (Pop.) Exclamație prin care se interpelează ascultătorul. – Formație onomatopeică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
eléĭ și eleléĭ, V. aleĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
eléi (pop.) interj.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită elei ! int. 1. de mirare; 2. de chemare: elei, soro ! elei, frate ! AL. [Onomatopee].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ELÉI interj. (Pop.) Exclamație prin care se interpelează ascultătorul. – Formație onomatopeică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 