Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele electromagnet:

ELECTROMAGNÉT, electromagneți, s. m. Bucată de oțel care capătă proprietăți magnetice când, printr-un fir metalic care o înfășoară, trece un curent electric. ♦ Corp feromagnetic magnetizat temporar. – Din germ. Elektromagnet.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ELECTROMAGNÉT s. m. 1. corp feromagnetic magnetizat temporar sub acțiunea unor curenți electrici de conducție. 2. aparat electric format dintr-un miez feromagnetic înfășurat într-un fir, care îl magnetizează temporar sub acțiunea curenților electrici ce străbat acel fir. (< germ. Elektromagnet)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ELECTROMAGNÉT s.m. Bucată de fier moale înfășurată într-un fir care capătă proprietăți magnetice sub influența unui curent electric care străbate acel fir. [Cf. germ. Elektromagnet].
Sursa: Dicționar de neologisme

*electromagnét n., pl. e. Bucată de fer [!] moale magnetizată pintr´un [!] curent electric și care are toate proprietățile unuĭ magnet natural.
Sursa: Dicționaru limbii românești

electromagnét s. m., pl. electromagnéți
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

electro-magnet m. bară de fier moale magnetizată prin trecerea unui curent electric.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ELECTROMAGNÉT, electromagneți, s. m. Bucată de oțel care capătă proprietăți magnetice când, printr-un fir metalic care o înfășoară, trece un curent electric. ♦ Corp feromagnetic magnetizat temporar. – Din germ. Elektromagnet.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)