ELECTROCUTÁRE, electrocutări, s. f. Faptul de a (se) electrocuta; străbatere a unui organism viu de către un curent electric de intensitate capabilă să-i provoace o vătămare sau chiar moartea. – V. electrocuta.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ELECTROCUTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) electrocuta și rezultatul ei; electrocuțiune; electrotraumatism. [< electrocuta].
Sursa: Dicționar de neologisme
electrocutáre s. f., g.-d. art. electrocutắrii; pl. electrocutắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ELECTROCUTÁRE, electrocutări, s. f. Faptul de a (se) electrocuta; străbatere a unui organism viu de către un curent electric de intensitate capabilă să-i provoace o vătămare sau chiar moartea. – V. electrocuta.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
electrocutare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul electrocuta