ELECTROCERÁMICĂ s. f. Ramură a ceramicii care se ocupă cu fabricarea, utilizarea și cercetarea proprietăților materialelor ceramice folosite în electrotehnică. – Din fr. électrocéramique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ELECTROCERÁMICĂ s. f. ramură a ceramicii care studiază compoziția, fabricarea, proprietățile și întrebuințările produselor utilizate în electrotehnică. (< fr. électrocéramique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ELECTROCERÁMICĂ s.f. Ramură a ceramicii care se ocupă cu compoziția, fabricarea, proprietățile și întrebuințările produselor chimice folosite în electrotehnică. [Gen. -cii. / < fr. électrocéramique].
Sursa: Dicționar de neologisme
electrocerámică s. f., g.-d. art. electrocerámiciiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ELECTROCERÁMICĂ s. f. Ramură a ceramicii care se ocupă cu fabricarea, utilizarea și cercetarea proprietăților materialelor ceramice folosite în electrotehnică. – Din fr. électrocéramique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)