elcíu, elcíi, s.m. (înv.) trimis al unei puteri străine într-o țară; consul.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
elcíŭ m. (turc. elčí și ilči). Vechĭ. Consul, ministru plenipotențiar saŭ ambasador creștinesc în Turcia.
Sursa: Dicționaru limbii românești
elciu m. od. trimisul unei puteri străine, consul. [Turc. ELČI].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a