Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele elasticitate:

ELASTICITÁTE s. f. Proprietatea de a fi elastic. – Din fr. élasticité.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ELASTICITÁTE s. f. 1. proprietatea de a fi elastic. ♦ teoria ~tății = capitol al mecanicii care se ocupă cu determinarea stării de tensiune și de deformare a corpurilor elastice supuse acțiunii unor sarcini exterioare. 2. limită de ~ = tensiune maximă la care poate fi supus un corp fără a rămâne cu deformații permanente. 3. (fig.) suplețe. 4. proprietate a unei variabile economice de a-și modifica mărimea sub influența altei variabile. (< fr. élasticité)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ELASTICITÁTE s.f. Proprietate a unor corpuri de a-și reveni la forma inițială după ce au fost momentan deformate. ◊ Teoria elasticității = capitol al mecanicii care se ocupă cu determinarea stării de tensiune și de deformație a corpurilor elastice supuse acțiunii unor sarcini exterioare. [Cf. fr. élasticité, it. elasticità].
Sursa: Dicționar de neologisme

*elasticitáte f. (d. elastic). Proprietatea pe care o aŭ unele corpurĭ de a se lungi cînd le tragĭ și de a-șĭ relua forma primitivă cînd le lașĭ, ca guma. Fig. Flexibilitate, variabilitate: elasticitate de conștiință.
Sursa: Dicționaru limbii românești

ELASTICITÁTE (‹ fr., lat.) s. f. 1. Proprietate a unor corpuri (solide, lichide, gazoase) de a se deforma, modificându-și volumul sau forma sub acțiunea solicitărilor exterioare și de a reveni la starea inițială după încetarea acestora. ◊ Teoria elasticității = capitol al mecanicii corpului solid care se ocupă cu determinarea stării de tensiune și stării de deformație a unui corp elastic, supus acțiunii unor sarcini exterioare, luându-se, eventual, în considerație influența temperaturii, a câmpului electromagnetic etc.; elastomecanică. 2. (REZ. MAT.) Limită de e. = solicitarea maximă la care poate fi supus un corp fără a rămâne cu deformații permanente. ◊ Modul de e. v. modul (3). 3. Elasticitatea rocilor colectoare = proprietate a rocilor colectoare de hidrocarburi de a-și modifica reversibil volumul porilor și fisurilor, sub acțiunea presiunii exterioare variabile (litostatică, tectonică) sau presiunii interioare (prin exploatare). 4. (EC.) Variațiile relative a două mărimi economice corelate între ele. Se calculează ca raport între rata (procentul) de creștere a unei mărimi x și rata (procentul) de creștere a latei mărimi y. ♦ Capacitatea unei bănci de a răspunde unei cereri crescute de credite și monedă într-o perioadă de expansiune economică și de a limita creditele și disponibilul de monedă într-o perioadă de supraîncălzire a pieței. ♦ Frecvența și mărimea variațiilor cursului unei valute. ◊ E. cererii = modificarea procentuală a cererii unei mărfi raportate la modificarea procentuală a prețului acesteia sau a venitului. Când cererea unei mărfi are o elasticitate-prețuri de 0,3% înseamnă că dacă crește cu 1% cererea crește numai 0,3%. ◊ E. de previziune = rata creșterii/scăderii relative a cererii prognozată pentru o viitoare creștere sau scădere de prețuri comparativ cu o perioadă anterioară. ◊ E. de înlocuire = proporția în care un factor de producție, o marfă, un serviciu, pot fi înlocuite cu altele pentru a răspunde unei schimbări de prețuri. E. monetară = variația ofertei de monedă conform necesităților economiei prin intervenția autorităților monetare (banca de emisiune) sau prin operațiunea de rescont efectuată de celelalte bănci.
Sursa: Dicționar enciclopedic

elasticitáte s. f., g.-d. art. elasticitắții
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

elasticitate f. proprietatea unor corpuri de a-și relua forma și volumul, îndată ce încetează cauza care le-a modificat.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ELASTICITÁTE s. f. Proprietatea de a fi elastic. – Din fr. élasticité.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)