EJECTÁRE s.f. Acțiunea de a ejecta; ejecție. ♦ Scoatere afară automată a tuburilor cartușelor trase dintr-o armă. ♦ Aruncare afară a cabinei sau a scaunului pilotului în caz de pericol de prăbușire a unui avion foarte rapid. [< ejecta].
Sursa: Dicționar de neologisme
Forme flexionare:
ejectare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul ejecta