Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele ei:

EI interj. Exclamație care: a) introduce, însoțește, întărește sau exprimă o întrebare; b) exprimă sau însoțește și întărește un îndemn, o mustrare, o poruncă; c) exprimă mirarea; d) arată trecerea de la o idee la alta. – Onomatopee.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


éi interj. – Hai, se folosește pentru a striga pe cineva sau a îndemna. Creație expresivă. Există și formele reduplicate, ehei, elei, interj., care se întîlnesc cu alei.
Sursa: Dicționarul etimologic român

1) eĭ, pl. d. el, ĭeĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) eĭ interj. de mirare: Eĭ! Dar ce s´a întîmplat oare? Interj. de supărare: eĭ și tu cu întrebările tăle! Interj. de chemare = heĭ: Eĭ, măĭ! ĭa stăĭ!Eĭ bine! arată 1) nepăsarea: Te-am denunțat! – Eĭ bine! 2) cĭuda: Ĭ-am spus! Eĭ bine: tot nu vrea să plece! 3) surpriza, contrastu: Toțĭ aŭ fugit! Eĭ bine: el a rămas! 4) întrebarea: Eĭ bine? Nu plecăm?Eĭ? Și? arată nepăsarea și sfidarea. – Eĭ! Aș! arată 1) sfidarea și ironia, 2) mirarea orĭ întrebarea.
Sursa: Dicționaru limbii românești

ei1 interj.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ei2 pron. v. el
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ei ! int. exprimă surprinderea sau mirarea: ei! cine a mai auzit ? ei bine ! indică o afirmare sau întrebare; ei așa ! arată o deplină neîncredere (mai mult în glumă).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

EI interj. Exclamație care: a) introduce, însoțește, întărește sau exprimă o întrebare; b) exprimă sau însoțește și întărește un îndemn, o mustrare, o poruncă; c) exprimă mirarea; d) arată trecerea de la o idee la alta. – Onomatopee.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

ei - Pronume, Genitiv-Dativ, singular, feminin - pentru cuvantul el

ei - Pronume, Nominativ-Acuzativ, plural, masculin - pentru cuvantul el

ei - Verb, Indicativ, prezent, persoana a II-a, singular - pentru cuvantul vrea