Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele economic:

ECONÓMIC, -Ă, economici, -ce, adj. 1. Care aparține economiei, privitor la economie; economicesc. 2. (Și adv.) Care cere puține cheltuieli, care permite economii; ieftin, convenabil, economicos. – Din fr. économique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ECONÓMIC, -Ă adj. 1. referitor la economie. 2. care cere puține cheltuieli, eforturi; ieftin, convenabil. (< fr. économique, lat. oeconomicus, gr. oikonomikos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ECONÓMIC, -Ă adj. 1. Referitor la economie; de (din) economie. 2. Care cere puține cheltuieli, eforturi, cu care se cheltuiește puțin; ieftin, convenabil. [Cf. fr. économique, it. economico, lat. oeconomicus, gr. oikonomikos].
Sursa: Dicționar de neologisme

*económic, -ă adj. (vgr. oikonomikós). Relativ la economie (fie particulară orĭ politică). Care micșorează cheltuĭelile: locandă economică. Adv. Cu economie, fără cheltuĭelĭ inutile: a trăi economic. – Și iconómic și iconomicós (după ngr. ikonomikós).
Sursa: Dicționaru limbii românești

económic adj. m., pl. económici; f. económică, pl. económice
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

economic a. 1. ce ține de economie; 2. ce micșorează cheltuielile: birt economic. ║ adv. cu economie.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ECONÓMIC, -Ă, economici, -ce, adj. 1. Care aparține economiei, privitor la economie; economicesc. 2. (Și adverbial) Care cere puține cheltuieli, care permite economii; ieftin, convenabil, economicos. – Din fr. économique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)