Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele eclectic:

ECLÉCTIC, -Ă, eclectici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care adoptă sau susține eclectismul; caracterizat prin eclectism. – Din fr. éclectique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ECLÉCTIC, -Ă I. adj. referitor la eclectism, care dă dovadă de eclectism, care promovează eclectismul; care alege din diferite sisteme părerile cele mai convenabile; care îmbină elemente diverse din diferite școli, genuri etc. II. s. f. alegere și îmbinare după diverse criterii a unor idei, concepții etc. eterogene sau chiar opuse. III. s. m. f. adept al eclectismului filozofic. (< fr. éclectique, gr. eklektikos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ECLÉCTIC, -Ă adj. (adesea s.) De eclectism. ♦ Care alege din diferite sisteme părerile cele mai convenabile; care alege ceea ce îi place din diferite școli, genuri etc. [Cf. fr. éclectique, gr. eklektikos < eklegein – a alege].
Sursa: Dicționar de neologisme

*ecléctic, -ă adj. (vgr. eklektikós, d. ek-légo, aleg). Care alege de colo și de colo. Subst. Adept al eclectizmuluĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

ecléctic (e-clec-) adj. m., pl. ecléctici; f. ecléctică, pl. ecléctice
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

eclectic a. privitor la eclectism. ║ m. partizan al eclectismului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ECLÉCTIC, -Ă, eclectici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care adoptă sau susține eclectismul; caracterizat prin eclectism. – Din fr. éclectique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)