ECHIPÁ, echipez, vb. I. Tranz. 1. A înzestra o navă, un avion, o armată, un soldat etc. cu cele necesare în vederea unei acțiuni, unei călătorii etc. ♦ Refl. A-și pune echipamentul; p. gener. a se îmbrăca. 2. A dota cu echipament o întreprindere, o instalație etc. – Din fr. équiper.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ECHIPÁ vb. I. tr. a dota (o navă, o armată, un soldat) cu cele necesare pentru o acțiune, o expediție, o călătorie. II. refl. a se pregăti pentru o acțiune; (p. ext.) a se îmbrăca. (< fr. équiper)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ECHIPÁ vb. I. tr. A dota (o navă, o armată, un soldat etc.) cu cele necesare pentru o acțiune, o expediție, o călătorie etc. ♦ refl. A se pregăti pentru o acțiune; (p. ext.) a se îmbrăca. [< fr. équiper].
Sursa: Dicționar de neologisme
echipa, echipez v. r. (eufem.) a îmbrăca uniforma de pușcăriaș.Sursa: Dicționar de argou al limbii române echipá (a ~) vb., ind. prez. 3 echipeázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită echipà v. a îngriji cu cele trebuincioase, a înarma militari, o corabie.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ECHIPÁ, echipez, vb. I. Tranz. 1. A înzestra o navă, un avion, o armată, un soldat etc. cu cele necesare în vederea unei acțiuni, unei expediții etc. ♦ Refl. A-și pune echipamentul; p. gener. a se îmbrăca. 2. A dota cu echipament o întreprindere, o instalație etc. – Din fr. équiper.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
ECHÍPĂ, echipe, s. f. Grup de oameni care, sub conducerea unui șef, îndeplinesc în același timp o muncă sau o acțiune comună. ◊ Spirit de echipă = legătură spirituală între membrii unei echipe, care stă la baza conlucrării lor. ♦ Grup de sportivi constituit într-o formație, în cadrul căreia se antrenează, sub conducerea unui specialist, și participă la competiții. ♦ Fiecare dintre cele două formații care își dispută un meci (de fotbal, baschet, hochei, polo etc.). – Din fr. équipe.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ECHÍPĂ s. f. 1. grup de oameni care lucrează împreună, conduși de un șef. 2. formație sportivă care activează ca un tot într-o ramură a sportului. (< fr. équipe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ECHÍPĂ s.f. Grup de oameni care lucrează împreună, fiind conduși de un șef. ♦ Grup, formație sportivă care activează ca un tot într-o ramură a sportului. [< fr. équipe].
Sursa: Dicționar de neologisme
echípă (echípe), s. f. – Grup de oameni care, sub conducerea unui șef, îndeplinesc o acțiune comună. Fr. équipe. – Der. (din fr.) echipaj, s. n. (echipă, formație; înv., trăsură; totalitatea personalului de conducere și deservire a unei nave, a unui avion); echipament, s. n.; echipa, vb.Sursa: Dicționarul etimologic român *echípă f., pl. e (fr. équipe). Ceată de lucrătorĭ aplicațĭ la aceĭașĭ lucrare: șef de echipă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
echípă s. f., g.-d. art. echípei; pl. echípeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită echipă f. lucrători cari execută împreună o lucrare specială: șef de echipă (= fr. equipe).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ECHÍPĂ, echipe, s. f. Grup de oameni care, sub conducerea unui șef, îndeplinesc în același timp o muncă sau o acțiune comună. ◊ Spirit de echipă = legătură spirituală între membrii unei echipe, care stă la baza conlucrării lor. ♦ Grup de sportivi constituit într-o formație, în cadrul căreia se antrenează, sub conducerea unui specialist, și participă la competiții. ♦ Fiecare dintre cele două formații care își dispută un meci (de fotbal, baschet, hochei, polo etc.). – Din fr. équipe.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)