DĂSCĂLÉSC, -EÁSCĂ, dăscălești, adj. De dascăl, al dascălului, caracteristic pentru dascăl; dăscălicesc. – Dascăl + suf. -esc.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a 1) dăscălésc, -eáscă, adj. Fam. De dascăl, didactic.
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) dăscălésc v. tr. (d. dascăl). Fam. Instruĭesc, învăț. V. intr. Funcționez ca dascăl.
Sursa: Dicționaru limbii românești
dăscălésc (rar) adj. m., f. dăscăleáscă; pl. m. și f. dăscăléștiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită dăscălesc a. 1. ce ține de dascăl; 2. pedantesc: apucături dăscălești.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DĂSCĂLÉSC, -EÁSCĂ, dăscălești, adj. (Rar) De dascăl, al dascălului, caracteristic pentru dascăl; dăscălicesc. – Dascăl + suf. -esc.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
dăscălesc - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul dăscăli
dăscălesc - Verb, Indicativ, prezent, persoana a III-a, plural - pentru cuvantul dăscăli
dăscălesc - Verb, Indicativ, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul dăscăli