DĂRĂPĂNÁRE s. f. Acțiunea de a se dărăpăna; ruinare, năruire, surpare. – V. dărăpăna.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a dărăpănáre f. Ruină, risipire: dărăpănarea caseĭ, familiiĭ. Alterare, stricare: dărăpănarea sănătățiĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
dărăpănáre s. f., g.-d. art. dărăpănắriiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită dărăpănare f. ruină: dărăpănarea împărăției; fig. dărăpănarea sănătății.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DĂRĂPĂNÁRE s. f. Acțiunea de a se dărăpăna; ruinare, năruire, surpare. – V. dărăpăna.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
dărăpănare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul dărăpăna