DUȘMĂNÍE, dușmănii, s. f. Sentiment de ură față de cineva sau de ceva; relații pline de ură între persoane; vrăjmășie. – Dușman + suf. -ie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a dușmăníe f. Inimiciție, vrăjmășie, ostilitate.
Sursa: Dicționaru limbii românești
dușmăníe s. f., art. dușmănía, g.-d. dușmăníi, art. dușmăníeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită dușmănie f. 1. dispozițiune ostilă; 2. faptă de dușman.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DUȘMĂNÍE s. f. Sentiment de ură față de cineva sau de ceva; relații pline de ură între persoane; vrăjmășie. – Dușman + suf. -ie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)