Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele duplica:

DUPLICÁ, dúplic, vb. I. Tranz. (Rar) A face un duplicat. [Prez. ind. și: duplichez] – Din fr. dupliquer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


DUPLICÁ vb. tr. a face un duplicat, a reproduce un document, a dubla. (< fr. dupliquer, lat. duplicare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

DUPLICÁ vb. I. tr. (Rar) A face un duplicat, a dubla. [P.i. dúplic și -chez. / < fr. dupliquer, it., lat. duplicare].
Sursa: Dicționar de neologisme

duplicà v. a îndoi o cantitate.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

DUPLICÁ, dúplic, vb. I. Tranz. (Rar) A face un duplicat. [Prez. ind. și: duplichez] – Din fr. dupliquer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DUPLICÁ, dúplic, vb. I. Tranz. (Rar) A face un duplicat. [Prez. ind. și: duplichez] – Din fr. dupliquer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

DUPLICÁ vb. tr. a face un duplicat, a reproduce un document, a dubla. (< fr. dupliquer, lat. duplicare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

DUPLICÁ vb. I. tr. (Rar) A face un duplicat, a dubla. [P.i. dúplic și -chez. / < fr. dupliquer, it., lat. duplicare].
Sursa: Dicționar de neologisme

duplicà v. a îndoi o cantitate.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

DUPLICÁ, dúplic, vb. I. Tranz. (Rar) A face un duplicat. [Prez. ind. și: duplichez] – Din fr. dupliquer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DUPLÍCĂ s. f. (jur.) răspuns la o replică. (< fr. duplique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

DÚPLICĂ s.f. (Jur.) Răspuns la o replică. [Cf. fr. duplique, germ. Duplik, it. duplica].
Sursa: Dicționar de neologisme