DULCEGĂRÍE, dulcegării, s. f. (Depr.) Vorbă, purtare, atitudine dulceagă. – Dulceag + suf. -ărie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a dulcegăríe f. Lucru dulceag, fad, fără gust, fără spirit: dulcegărie sentimentală.
Sursa: Dicționaru limbii românești
dulcegăríe s. f., art. dulcegăría, g.-d. art. dulcegăríei; pl. dulcegăríi, art. dulcegăríileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită DULCEGĂRÍE, dulcegării, s. f. Vorbă, purtare, atitudine dulceagă. – Dulceag + suf. -ărie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)