drujíncă, drujinci, (strujincă), s.f. – 1. Felie. 2. Parcelă de pământ. 3. Porție: „Nouă gazda ni-i datori / Cu-o drujincă de horincă” (Bilțiu 1996: 70). – Cf. drugină, drughină, drug/drugă (< srb. druga).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș