Am găsit 22 de definiții pentru cuvantul/cuvintele dres:

DRES1, dresuri, s. n. (Pop.). I. Acțiunea de a drege și rezultatul ei. II. (Concr.) 1. Fard, cosmetic, suliman. 2. (La pl.) Mirodenii, condimente. III. (Concr.; la pl., în forma direse) Denumire dată actelor de cancelarie domnească emise în țările române. [Var.: dirés s. n.] – V. drege.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


DRES2, DREÁSĂ, dreși, -se, adj. (Pop.) 1. Reparat. 2. Sulimenit; dichisit. 3. (Despre mâncăruri) Căruia i s-au adăugat mirodenii, condimente etc. – V. drege.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

DRES3, dresuri, s. n. 1. Ciorap-pantalon. 2. (Sport, balet). Echipament. – Din engl. dress.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

DRES s. n. 1. ciorapi cu chiloți; ciorap-pantalon. 2. (sport, balet) echipament (pe corp). (< engl. dress)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

dres și (vechĭ) derés și dirés n., pl. urĭ. Acțiunea de a drege, de a rîndui, de a lua măsuri dese-orĭ. Condiment: mîncare cu dresurĭ. Suliman: a se da dresurĭ pe față. Dreptunghĭ de lemn care se pune ca să se mărească suprafața cînd se încarcă fînu. A face dresurile, a lua măsurĭ, a face pregătirile necesare. Vechĭ (pl. e). Act, document.
Sursa: Dicționaru limbii românești

dres1 (faptul de a drege) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

dres2 (fard, obiect de îmbrăcăminte) s. n., pl. drésuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

dres a. 1. reparat; 2. aromatizat: bucate drese; 3. falșificat: vin dres; 4. fermecat: calul e dres. ║ n. 1. reparațiune: dresul e greu AL.; 2. suliman: se spoia cu dres; 3. pl. arome, condimente: mâncare gătită cu dresuri; 4. a face dresuri, a lua dispozițiile necesare: călăuzind el făcea dresuri înainte ISP.; 5. pl. V. dires.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

DRES1, (II) dresuri, s. n. (Pop.). I. Acțiunea de a drege și rezultatul ei. II. Concr.) 1. Fard, cosmetic, suliman. 2. (La pl.) Mirodenii, condimente. III. (Concr.; la pl.; în forma direse) Denumire dată actelor de cancelarie domnească emise în Țările Române. [Var.: dirés s. n.] – V. drege.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DRES2, DREÁSĂ, dreși, -se, adj. (Pop.) 1. Reparat. 2. Sulimenit; dichisit. 3. (Despre mâncăruri) Căruia i s-au adăugat mirodenii, condimente etc. – V. drege.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DRES3, dresuri, s. n. 1. Ciorap-pantalon. 2. (Sport, balet). Echipament. – Din engl. dress.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DRES1, dresuri, s. n. (Pop.). I. Acțiunea de a drege și rezultatul ei. II. (Concr.) 1. Fard, cosmetic, suliman. 2. (La pl.) Mirodenii, condimente. III. (Concr.; la pl., în forma direse) Denumire dată actelor de cancelarie domnească emise în țările române. [Var.: dirés s. n.] – V. drege.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

DRES2, DREÁSĂ, dreși, -se, adj. (Pop.) 1. Reparat. 2. Sulimenit; dichisit. 3. (Despre mâncăruri) Căruia i s-au adăugat mirodenii, condimente etc. – V. drege.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

DRES3, dresuri, s. n. 1. Ciorap-pantalon. 2. (Sport, balet). Echipament. – Din engl. dress.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

DRES s. n. 1. ciorapi cu chiloți; ciorap-pantalon. 2. (sport, balet) echipament (pe corp). (< engl. dress)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

dres și (vechĭ) derés și dirés n., pl. urĭ. Acțiunea de a drege, de a rîndui, de a lua măsuri dese-orĭ. Condiment: mîncare cu dresurĭ. Suliman: a se da dresurĭ pe față. Dreptunghĭ de lemn care se pune ca să se mărească suprafața cînd se încarcă fînu. A face dresurile, a lua măsurĭ, a face pregătirile necesare. Vechĭ (pl. e). Act, document.
Sursa: Dicționaru limbii românești

dres1 (faptul de a drege) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

dres2 (fard, obiect de îmbrăcăminte) s. n., pl. drésuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

dres a. 1. reparat; 2. aromatizat: bucate drese; 3. falșificat: vin dres; 4. fermecat: calul e dres. ║ n. 1. reparațiune: dresul e greu AL.; 2. suliman: se spoia cu dres; 3. pl. arome, condimente: mâncare gătită cu dresuri; 4. a face dresuri, a lua dispozițiile necesare: călăuzind el făcea dresuri înainte ISP.; 5. pl. V. dires.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

DRES1, (II) dresuri, s. n. (Pop.). I. Acțiunea de a drege și rezultatul ei. II. Concr.) 1. Fard, cosmetic, suliman. 2. (La pl.) Mirodenii, condimente. III. (Concr.; la pl.; în forma direse) Denumire dată actelor de cancelarie domnească emise în Țările Române. [Var.: dirés s. n.] – V. drege.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DRES2, DREÁSĂ, dreși, -se, adj. (Pop.) 1. Reparat. 2. Sulimenit; dichisit. 3. (Despre mâncăruri) Căruia i s-au adăugat mirodenii, condimente etc. – V. drege.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DRES3, dresuri, s. n. 1. Ciorap-pantalon. 2. (Sport, balet). Echipament. – Din engl. dress.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

dres - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul drege