DREGĂTORÍE, dregătorii, s. f. Demnitatea, funcția de dregător. [Var.: (înv. și reg.) diregătoríe s. f.] – Dregător + suf. -ie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a dregătoríe f. (d. dregător). Vechĭ. Funcțiune maĭ însemnată. – Și direg- și dereg-.
Sursa: Dicționaru limbii românești
dregătoríe s. f., art. dregătoría, g.-d. art. dregătoríei; pl. dregătoríi, art. dregătoríileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită dregătorie f. funcțiune înaltă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DREGĂTORÍE, dregătorii, s. f. Demnitatea, funcția de dregător. [Var.: (înv. și reg.) diregătoríe s. f.] – Dregător + suf. -ie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)