Am găsit 13 definiții pentru cuvantul/cuvintele draga:

DRAGÁ, draghez. vb. I. Tranz. 1. A săpa cu draga fundul unei ape și a scoate materialul săpat. 2. A curăța de mine marine o cale navigabilă. – Din fr. draguer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


DRAGÁ vb. tr. 1. a săpa sub apă și a îndepărta materialul săpat cu ajutorul unei drage. 2. a curăța de mine o cale navigabilă. (< fr. draguer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

DRAGÁ vb. I. tr. 1. A săpa sub apă și a îndepărta materialul săpat cu ajutorul unei drage. 2. A curăța de mine o cale navigabilă. [< fr. draguer, it. dragare].
Sursa: Dicționar de neologisme

dragá (a ~) vb., ind. prez. 3 dragheáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

DRAGÁ, draghez, vb. I. Tranz. 1. A săpa cu draga fundul unei ape și a scoate materialul săpat. 2. A curăța de mine marine o cale navigabilă. – Din fr. draguer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DRÁGĂ, drage. s. f. 1. Navă special amenajată sau aparatură cu care se draghează. 2. Instrument în formă de sac sau de plasă cu care se colectează organismele vegetale sau animale de pe fundul apelor. – Din fr. drague.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

DRÁGĂ s. f. 1. navă special echipată pentru dragarea sub apă. 2. plasă de formă specială cu care se colectează exemplare din flora și fauna subacvatică. 3. dispozitiv (dintr-un cablu lung, remorcat de nave speciale) folosit la înlăturarea minelor submarine de pe o cale navigabilă. (< fr. drague)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

DRÁGĂ s.f. 1. Instalație plutitoare folosită pentru a săpa sub apă și pentru a îndepărta nisipul, pietrele și alte depuneri care împiedică navigația. 2. Plasă de formă specială cu care se pescuiesc vietățile de pe fundul apelor. 3. Dispozitiv (format dintr-un cablu lung, remorcat de nave speciale) folosit la înlăturarea minelor submarine de pe o cale navigabilă. [Pl. -ge. / < fr. drague, it. draga, cf. engl. drag – a trage].
Sursa: Dicționar de neologisme

* drágă f., pl. e (fr. drague, engl. drag). Mașină de scos nomolu saŭ de adîncit terenu din fundu apelor.
Sursa: Dicționaru limbii românești

drágă (navă) s. f., g.-d. art. drágei; pl. dráge
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

dragă m. și f. termen de gingășie ce se dă indiferent bărbaților sau femeilor: ascultă-mă, dragă; dragă Doamne ! exclamațiune ironică, chipurile: începusem și eu, dragă Doamne, a mă ridica băiețaș CR.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

dragă f. (termen de marină) mașină de scos la suprafață nămol, pietre: dragajul canalului Sulina se practică cu două drage de o capacitate medie de 2800 tone fiecare (= fr. drague).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

DRÁGĂ, drage, s. f. 1. Navă special amenajată sau aparatură cu care se draghează. 2. Instrument în formă de sac sau de plasă cu care se colectează organismele vegetale sau animale de pe fundul apelor. – Din fr. drague.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

draga - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul drag

dragă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul drag