DOZÁ, dozéz, vb. I. Tranz. 1. A pune împreună, în proporții determinate, substanțele sau materialele care formează un amestec; p. ext. a distribui după o anumită măsură elementele care formează un tot. ♦ A determina proporția în care un element, o substanță sau un material intră, împreună cu altele, în compoziția unui tot. ♦ A determina cantitatea de substanță sau de material care produce un anumit efect într-un amestec. 2. Fig. A folosi ceva în proporții judicioase, bine echilibrate. – Din fr. doser.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DOZÁ vb. tr. 1. a stabili proporțiile dintre constituenții unui amestec; a distribui într-un anumit fel elementele unui tot. 2. (fig.) a folosi ceva în proporții judicioase, echilibrate. (< fr. doser)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DOZÁ vb. I. tr. A indica, a pune în anumite proporții substanțele din care se face un amestec; (p. ext.) a distribui într-un anumit fel elementele unui tot. [< fr. doser].
Sursa: Dicționar de neologisme
* dozá v. tr. (d. doză; fr. doser). Determin doza orĭ dozele unuĭ medicament de luat într’o singură dată.
Sursa: Dicționaru limbii românești
dozá (a ~) vb., ind. prez. 3 dozeázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită DOZÁ, dozéz, vb. I. Tranz. 1. A pune împreună, în proporții determinate, substanțele sau materialele care formează un amestec; p. ext. a distribui după o anumită măsură elementele care formează un tot. ♦ A determina proporția în care un element, o substanță sau un material intră, împreună cu altele, în compoziția unui tot. ♦ A determina cantitatea de substanță sau de material care produce un anumit efect într-un amestec. 2. Fig. A folosi ceva în proporții judicioase, bine echilibrate. – Din fr. doser.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) DÓZĂ2, doze, s. f. 1. Cutie (metalică) izolată în interior, care servește la protecția unor elemente din instalațiile electrice. 2. Dispozitiv care servește la redarea prin mijloace electroacustice a sunetelor înregistrate pe un disc. – Din germ. Dose.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
DÓZĂ1, doze, s. f. (Adesea fig.) Cantitate determinată dintr-o substanță, dintr-un material etc. care produce un anumit efect sau care formează împreună cu altele un amestec, un tot. – Din fr. dose.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DÓZĂ1 s. f. 1. cantitate determinată dintr-o substanță, radiație etc. care produce un anumit efect. ◊ cantitate prescrisă dintr-un medicament pe care bolnavul trebuie s-o ia dintr-o dată. 2. cantitate dintr-o substanță care intră în compunerea unui amestec. (< fr. dose)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DÓZĂ2 s. f. 1. cutie folosită la instalațiile electrice cu conducte în tuburi pentru a face legăturile dintre conducte și ramificații. 2. aparat care produce un curent electric variabil sub acțiunea vibrațiilor pe care i le imprimă o placă de fonograf; pick-up. 3. (fot.) tanc (4). (< germ. Dose)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DÓZĂ1 s.f. 1. Cantitate determinată dintr-o substanță, dintr-o radiație etc. care produce un anumit efect. ♦ Cantitate prescrisă dintr-un medicament pe care bolnavul trebuie s-o ia dintr-o dată. 2. Cantitate dintr-o substanță care intră în compunerea unui amestec. [Pl. -ze. / < fr. dose].
Sursa: Dicționar de neologisme
DOZĂ2 s.f. 1. Cutie folosită mai ales la instalațiile electrice cu conducte în tuburi pentru a face legăturile dintre conducte și ramificații. 2. Aparat care produce un curent electric variabil sub acțiunea vibrațiilor pe care i le imprimă o placă de fonograf; picup. 3. (Fot.) Instrument ajutător pentru desfășurarea în bune condiții tehnice a developării filmelor. [< germ. Dose].
Sursa: Dicționar de neologisme
dóză (dóze), s. f. – Cantitate determinată dintr-o substanță. Fr. dose. – Der. (din fr.) doza, vb.; dozaj, s. n.Sursa: Dicționarul etimologic român doză, doze s. f. 1. o sută de mililitri de băutură spirtoasă. 2. (tox.) cantitate dintr-un drog consumată o dată.Sursa: Dicționar de argou al limbii române
dóză f., pl. e (vgr. dósis, acțiunea de a da; fr. dose). Cantitate anumită de medicamente luate într’o singură dată: doză de chinină. Fig. Cantitate morală: doză de curaj.
Sursa: Dicționaru limbii românești
DÓZĂ1 (‹ fr., lat. m.) s. f. Cantitate determinată dintr-o anumită substanță. ◊ D. toxică = cantitatea minimă dintr-o substanță care produce intoxicație. ◊ D. letală = cantitatea minimă dintr-o substanță sau medicament care provoacă moartea. ◊ D. letală 50% (prescurtat DL 50) = cantitatea minimă dintr-o substanță sau medicament care provoacă moarte a 50% din animalele de experiență; indicator pentru aprecierea toxicității unui medicament nou. ◊ D. de radiații nucleare = cantitatea de energie transmisă (absorbită) în unitatea de masă, într-un loc specificat al unui corp. Se măsoară în rad. ◊ D. de expunere la radiații nucleare = cantitatea de radiații (X sau γ) măsurată prin ionizarea produsă de radiațiile respective în aer. Se măsoară în röntgen.Sursa: Dicționar enciclopedic DÓZĂ2 (‹ germ.) s. f. 1. Cutie izolată electric în interior, care servește la protecția anumitor elemente ale instalațiilor electrice de joasă tensiune. 2. D. de înregistrare = dispozitiv al instalațiilor de înregistrare a sunetelor, având rol de traductor electromecanic și servind la tăierea rilei (șanțului) în discul pe care se face înregistrarea. ◊ D. de redare = traductor mecano-electric, care produce o tensiune electrică proporțională cu elongația oscilațiilor unui ac ce parcurge rilele (șanțurile) unui disc pe care s-a făcut înregistrarea unor sunete.Sursa: Dicționar enciclopedic dóză (cantitate, cutie, dispozitiv) s. f., g.-d. art. dózei; pl. dózeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită doză f. 1. cantitate determinată de medicamente de luat dintr´o dată: o doză de chinină; 2. fig. cantitate oarecare: o puternică doză de mândrie.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DÓZĂ1, doze, s. f. (Adesea fig.) Cantitate determinată dintr-o substanță, dintr-un material etc. care produce un anumit efect sau care formează împreună cu altele un amestec, un tot. – Din fr. dose.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) DOZĂ2, doze, s. f. 1. Cutie (metalică) izolată în interior, care servește la protecția unor elemente din instalațiile electrice. 2. Dispozitiv care servește la redarea prin mijloace electroacustice a sunetelor înregistrate pe un disc. – Din germ. Dose.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)