dorovăí (-ăésc, -ít), vb. – A epuiza, a obosi, a uza. Pare creație expresivă, cf. ciorovăi, sporovăi, (după Scriban, în legătură cu dîrvăli). În Trans.Sursa: Dicționarul etimologic român dorovăí, dorovăiesc, vb. tranz. – A face curățenie în casă în ajun de sărbători (Papahagi 1925). În Maramureșul din dreapta Tisei e atestată forma dorvăi „a face curățenie” (DRT). – Et. nec. (MDA).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș