Am găsit 11 definiții pentru cuvantul/cuvintele dona:

DONÁ, donéz, vb. I. Tranz. A face o donație, a dărui un bun. – Din fr. donner, lat. donare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


DOñA DÓ-NIA/ s. f. titlu cu care spaniolii se adresează femeilor. (< sp. doña)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

DONÁ vb. tr. a face o donație; a dărui. (< fr. donner, lat. donare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

DOÑA s.f. Titlu cu care spaniolii se adresează femeilor. [Pron. do-nia. / < sp. doña].
Sursa: Dicționar de neologisme

DONÁ vb. I. tr. A face o donație; a dărui. [< fr. donner, it., lat. donare].
Sursa: Dicționar de neologisme

doná (-néz, -át), vb. – A dărui, a face o donație. Lat. donare (sec. XIX). – Der. donator, s. m. (persoană căreia i se face o donație); donativ, s. n. (donație); donator, s. m. (persoană care donează); donați(un)e, s. f., din fr.
Sursa: Dicționarul etimologic român

DONA, Iosif (1875-1956), medic și colecționar de artă român. Împreună cu soția sa, Elena, a adunat timp de 50 de ani lucrări de pictură românească, alcătuind o valoroasă colecție (c. 30 de lucrări ale lui N. Grigorescu), ce se află în prezent la Muzeul Colecțiilor de Artă din București.
Sursa: Dicționar enciclopedic

doná (a ~) vb., ind. prez. 3 doneáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

donà v. a face o donațiune.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

DONÁ, donez, vb. I. Tranz. A face o donație, a dărui un bun. – Din fr. donner, lat. donare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DÓNĂ s. f. 1. distribuire a cărților de joc. 2. cărțile de joc distribuite jucătorilor. (< fr. donne)
Sursa: Marele dicționar de neologisme