DOMICÍLIU, domicilii, s. n. Casa sau locul unde locuiește cineva în mod statornic; locuință. – Din lat. domicilium, fr. domicile.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DOMICÍLIU s. n. 1. loc, casă unde cineva locuiește în mod stabil. 2. (astrol.) tron1(3) nocturn al unei planete. (< lat. domicilium, fr. domicile)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DOMICÍLIU s.n. Loc, casă unde locuiește în mod stabil cineva. [Pron. -liu, pl. -ii. / cf. fr. domicile, lat. domicilium].
Sursa: Dicționar de neologisme
* domicíliŭ n. (lat. domicilium). Locuință, sediŭ. Domiciliŭ politic, locu unde votezĭ p. cameră, senat orĭ comună. Domiciliŭ real, locu unde-țĭ aĭ casa și interesele.
Sursa: Dicționaru limbii românești
domicíliu [liu pron. lyu] s. n., art. domicíliul; pl. domicílii, art. domicíliile (-li-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită domiciliu n. locul unde cineva rezidă de obiceiu: domiciliul e inviolabil.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DOMICÍLIU, domicilii, s. n. Casa sau locul unde locuiește cineva în mod statornic; locuință. – Din lat. domicilium, fr. domicile.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)