DOLMÉN, dolmene, s. n. Monument funerar megalitic, format dintr-o lespede mare de piatră așezată orizontal pe altele dispuse vertical. – Din fr. dolmen.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DOLMÉN s. n. monument megalitic constituit dintr-o piatră plată orizontală sprijinită pe pietre verticale. (< fr. dolmen)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DOLMÉN s.n. Monument funerar megalitic, alcătuit dintr-o piatră plată așezată orizontal pe două pietre verticale. [< fr. dolmen, cf. celt. tolmen – masă de piatră].
Sursa: Dicționar de neologisme
* dolmén m. (fr. [d. bretonu] dolmen, care vine d. celticu tolmen, d. tol, masă și men, peatră). Un fel de monument megalitic druidic compus dintr’o peatră lată pusă pe altele verticale, cum s’au găsit pin Britania franceză. V. cromlec și menhir.
Sursa: Dicționaru limbii românești
dolmén (monument funerar) s. n., pl. dolméneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită dolmen n. monument celtic, pietroiu lat așezat pe două altele.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DOLMÉN, dolmene, s. n. Monument funerar megalitic, format dintr-o lespede mare de piatră așezată orizontal pe altele dispuse vertical. – Din fr. dolmen.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)