DOGOREÁLĂ s. f. Faptul de a dogori; dogoare. – Dogori + suf. -eală.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a dogoreálă f., pl. elĭ. Dogoare, acțiunea de a dogori.
Sursa: Dicționaru limbii românești
dogoreálă s. f., g.-d. art. dogoréliiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită dogoreală f. căldură arzătoare.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DOGOREÁLĂ s. f. Faptul de a dogori; dogoare. – Dogori + suf. -eală.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)