Am găsit 18 definiții pentru cuvantul/cuvintele distih:

DISTÍH, distihuri, s. n. Grup de două versuri cu structură metrică de obicei deosebită și care împreună alcătuiesc o strofă cu sens de sine stătător. – Din fr. distique, lat. distichon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


DISTÍH2, -Ă adj. (bot.; despre organe alterne) dispus pe două rânduri sau serii opuse, de o parte și de alta a unui ax. (< germ. distich, gr. distikhos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

DISTÍH1 s. n. unitate strofică de două versuri, cu structură metrică asemănătoare sau deosebită și cu înțeles de sine stătător. (< fr. distique, gr. distikhon)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

DISTÍH s.n. 1. (În versificația antică) Reunire de două versuri cu structură metrică deosebită. 2. Strofă alcătuită din două versuri care rimează între ele. [< lat., gr. distichos – care are două versuri].
Sursa: Dicționar de neologisme

DISTÍH, -Ă adj. (Bot.; despre organe alterne] Dispus pe două rânduri sau serii opuse de o parte și de alta a unui ax. [< germ. distich, cf. gr. distichos – cu două rânduri].
Sursa: Dicționar de neologisme

distíh n., pl. urĭ (vgr. distihos. V. acro- și cata-stih). Asociațiune de doŭă versurĭ (La Grecĭ și Romanĭ un exametru și un pentametru, ĭar azĭ de orĭ-ce fel).
Sursa: Dicționaru limbii românești

!distíh (strofă de două versuri) (dis-tih/di-stih) s. n., pl. distíhuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

distih n. reunire a două versuri (un exametru cu un pentametru) ce conțin un sens complet.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

DISTÍH, distihuri, s. n. Unitate strofică alcătuită din două versuri cu structură metrică de obicei deosebită și cu înțeles de sine stătător. – Din fr. distique, lat. distichon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DISTÍH, distihuri, s. n. Grup de două versuri cu structură metrică de obicei deosebită și care împreună alcătuiesc o strofă cu sens de sine stătător. – Din fr. distique, lat. distichon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

DISTÍH2, -Ă adj. (bot.; despre organe alterne) dispus pe două rânduri sau serii opuse, de o parte și de alta a unui ax. (< germ. distich, gr. distikhos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

DISTÍH1 s. n. unitate strofică de două versuri, cu structură metrică asemănătoare sau deosebită și cu înțeles de sine stătător. (< fr. distique, gr. distikhon)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

DISTÍH s.n. 1. (În versificația antică) Reunire de două versuri cu structură metrică deosebită. 2. Strofă alcătuită din două versuri care rimează între ele. [< lat., gr. distichos – care are două versuri].
Sursa: Dicționar de neologisme

DISTÍH, -Ă adj. (Bot.; despre organe alterne] Dispus pe două rânduri sau serii opuse de o parte și de alta a unui ax. [< germ. distich, cf. gr. distichos – cu două rânduri].
Sursa: Dicționar de neologisme

distíh n., pl. urĭ (vgr. distihos. V. acro- și cata-stih). Asociațiune de doŭă versurĭ (La Grecĭ și Romanĭ un exametru și un pentametru, ĭar azĭ de orĭ-ce fel).
Sursa: Dicționaru limbii românești

!distíh (strofă de două versuri) (dis-tih/di-stih) s. n., pl. distíhuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

distih n. reunire a două versuri (un exametru cu un pentametru) ce conțin un sens complet.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

DISTÍH, distihuri, s. n. Unitate strofică alcătuită din două versuri cu structură metrică de obicei deosebită și cu înțeles de sine stătător. – Din fr. distique, lat. distichon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)