DISLALÍE s. f. (Med.) Greutate în pronunțarea cuvintelor. – Din fr. dyslalie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DISLALÍE s. f. tulburare în articularea cuvintelor, datorată unor malformații sau leziuni ale organelor fonatoare. (< fr. dyslalie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DISLALÍE s.f. (Med.) Greutate în articularea cuvintelor. [< fr. dyslalie, cf. gr. dys – dificil, lalein – a vorbi].
Sursa: Dicționar de neologisme
dislalíe s. f., art. dislalía, g.-d. dislalíi, art. dislalíeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită DISLALÍE s. f. (Med.) Greutate în pronunțarea cuvintelor. – Din fr. dyslalie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)