DISJÚNGERE, disjungeri, s. f. Acțiunea de a disjunge. – V. disjunge.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DISJÚNGERE s.f. Acțiunea de a disjunge și rezultatul ei; disjuncție. [< disjunge].
Sursa: Dicționar de neologisme
disjúngere s. f., g.-d. art. disjúngerii; pl. disjúngeriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită DISJÚNGERE, disjungeri, s. f. Acțiunea de a disjunge. – V. disjunge.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
disjungere - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul disjunge