DISIMULÁȚIE, disimulații, s. f. (Rar) Disimulare. – Din fr. dissimulation.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DISIMULÁȚIE s. f. disimulare. (< fr. dissimulation, lat. dissimulatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DISIMULÁȚIE s.f. Prefăcătorie, nesinceritate; disimulare. [Gen. -iei, var. disimulațiune s.f. / cf. fr. dissimulation, lat dissimulatio].
Sursa: Dicționar de neologisme
disimuláție (prefăcătorie) (rar) (-ți-e) s. f., art. disimuláția (-ți-a), g.-d. art. disimuláției; pl. disimuláții, art. disimuláțiile (-ți-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită DISIMULÁȚIE, disimulații, s. f. (Rar) Disimulare. – Din fr. dissimulation.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)